Behind the wall

 În contextul marilor aglomerații urbane cum este și Los Angeles, spațiile construite pot cu ușurință deveni complet străine spiritului uman, arta murală având capacitatea de a reda identitatea unor spații altminteri comune.  Poate cel mai important mesaj conținut de acest documentar, pe lângă semnalul de alarmă ce este tras în privința conservării operelor de artă murală, este ilustratat prin perspectiva în care cei ce realizează Grafitti să o facă in corelatie cu pictura murală, cele două arte, puternic înrudite de altfel, ajungând să se completeze una pe cealaltă ca manifestare culturală. 

Premiat la secțiunea scurt metraj documentar în cadrul Delphic 2011, filmul lui Oliver Riley-Smith ilustrează gradul accentuat de degradare al operelor murale din cadrul orașului Los Angeles fie prin varuirea pereților pe care pictura era aplicată fie prin realizarea de Graffiti.

 

Continue reading

TokyoGenso

Tokyo Genso este site-ul unui tânăr ilustrator japonez a cărui paradigmă artistică  se conturează în jurul scenariilor post-apocaliptice.  Seria de ilustraţii ce poartă acelaşi nume, TokyoGenso, se bazează pe locaţii reale din Tokyo ce redau acum un peisaj post-apocaliptic, în care oraşul a fost de mult abandonat, zăcând în ruine.

De remarcat este faptul că viitorul oraşului Tokyo, deşi lipsit de oameni, nu este lipsit de viaţă, natura câştigând teren în faţa structurilor lăsate în urmă de civilizaţia umană. Această atitudine este într-o oare care măsură diferită de scenerariile propuse de artiştii europeni în viziunea cărora decorul post-apocaliptic este pustiit, lipsit de orice formă de viaţă datorită deşeurilor radioactive.

 


Continue reading

Where the wild things are

Happiness isn’t the best way to be happy!

Prin ochii unui copil universul capătă altă dimensiune, o altă formă, o nouă culoare și eventual un alt miros. Puterea imaginației conferă copilului (din noi) posibilitatea de a recepta lucrurile din jur într-un mod magic. “Where the wild things are” prezintă povestea lui Max, un băiețel revoltat de realitatea în care trăiește. E o poveste magică, plină de simboluri ce aparent se înscrie în poveștile clasice pentru copii. În realitate ecranizarea cărții “Where the wild things are” realizată de Spike Jonze este o lecție de viață pentru adulții care au uitat să mai viseze.

 

Continue reading

Antiprimăvara

Viața e un proces de învățare. Un om învață diverse lucruri pentru a supraviețui: iarna se îmbracă gros pentru a-și păstra temperatura corpului, omul își duce existența într-o societate și traiește după regulile acesteia, etc.

Viața e un „bulgăre de zăpadă”: cu cât omul crește în vârstă, cu atât experiențele lui de viață se vor acumula. Va cunoaște persoane noi, va călători într-un anumit spațiu și timp și va avea parte de anumite sentimente (unele dintre ele contradictorii). Interesant în viața este următorul aspect:  cu cât se acumuleaza zăpadă în bulgare cu atât fulgii din zăpadă se îndepărtează de centrul bulgărelului. Prin urmare conexiunea/ legătura între suprafața și centrul bulgărelui se va face mai greu. Să nu uităm de fulgii ce în goana rotirii mormanului de zăpadă nu reușesc să se prindă de el.

 

Continue reading

Ants

Scurtmetrajul explorează estetica degradării unui scanner în evoluţia unei colonii de furnicii.    În urmă cu cinci ani, regizorul francez François Vautier a instalat o colonie de furnici într-un scanner, pentru ca mai apoi, să monteze un film cu imaginile de înaltă definiţie într-un time-lapse de 112 secunde. Vautier oferă o noua perspectivă asupra adaptării şi evoluţiei coloniei de insecte. În acest clip se poate observa cum o serie de ţesuturi naturale sunt consumate de micile făpturi şi cum acestea au invadat încet dar sigur o parte din structura internă a scanner-ului. Această instalaţie este menită să releve modul în care natura, poate cu uşurinţă, pune stăpânire pe un mediu complet sintetic.

 

Continue reading

Le Royaume

Gobelin este o şcoală de arte din cartierul latin al Parisului, dedicată artelor vizuale. După mulţi această unitate de învăţământ este una dintre cele mai bune şcoli de profil, din întreagă lume. Gobelins L’Ecole de L’Image produce în mod constant, an după an, animatori performanţi. Un exemplu este şi această animaţie, Le Royaume ( The King and the Beaver ), rezultat al colaborării între Nuno Alves Rodrigues, Oussama Bouachaaria, Julien Chheng, Sabastien Hary, Aymeric Kevin, Ulysse Malassagne & Franck Monier pe muzică compusă de  Mathieu Alvado.

Acest scurt metraj îmi aduce aminte de cele japoneze, cu multe expresii de caracter surprinse într-o animaţie foarte fluidă şi dinamică. Tema este universală şi atemporala, orice regat având nevoie de un rege. În acelaşi timp este subliniată efemeritatea oricărui imperiu, cauza principală a colapsului fiind viziunea arhitecturală grandioasă demnă de un rege.

 

 

În caz că veţi avea de-a face cu un rege, nu uitaţi ce afirmă Von R.  Glitschka

“The client may be king but he’s not the architect”


555 KUBIK

Conceptul acestui proiect este consistent şi derivă din calitatea acestuia de a pătrunde prin intermediul faţadei în spatele arhitecturii unei clădiri cu un tipar vizual aparte, “Hamburg Kunsthalle”. Ideea centrală a naraţiunii este disoluţia şi segregarea faţadei urmărind structura acesteia. Permeabilitatea rezultată, lasă loc variatelor interpretări geometrice şi estetice exprimate prin grafică dinamică. În acelaşi timp proiecţia reflectă caracterul clădirii, percepţia spaţială a sitului realizându-se prin intermediul obiectului de arhitectură.

 

Continue reading

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.